analize

1. CUM AM AJUNS SĂ VORBIM DESPRE VOTUL UNINOMINAL
Sistemul de vot aflat în vigoare până la alegerile parlamentare din 2004, cel proporţional pe liste, a avut diverse contestări pe parcursul timpului. Motivele acestora au fost diverse – de la faptul că voturile partidelor neparlamentare erau redistribuite proporţional către partidele partidele parlamentare, până la modalitatea în care erau alcătuite listele de candidaţi la nivelul fiecărei circumscripţii.
în mod real, însă, discuţia despre schimbarea sistemului de vot, respectiv înlocuirea acestuia cu unul în care candidaturile să fie individuale, a fost deschisă de Asociaţia Pro Democraţia, prin preşedintele acesteia, Cristian Pîrvulescu. Acest fapt se petrecea în 2002, moment la care niciun partid politic parlamentar – partide care ar fi trebuit să voteze adoptarea unei noi legi electorale în parlament – nu a fost de acord cu această modificare. Fiecare dintre actorii politici care ar fi trebuit să se implice în acest proces avea propriile raţiuni pentru care refuza orice schimbare. De la lipsa resurselor umane în interiorul partidelor, teminând cu altele mult mai mercantile, cum ar fi scăderea influenţei liderilor de partid şi ai liderilor de filiale judeţene sau modificarea ierarhiei de partid pe nişte criterii care nu ar fi fost sub controlul liderilor.
Consecinţa acestui fapt a fost că Asociaţia Pro Democraţia a încercat depunerea proiectului de Cod Electoral sub formă de iniţiativă cetăţenească, însă, această încercare a eşuat. Dacă atitudinea clasei politice nu a fost nicio surpriză, punctele lor de vedere fiind cunoscute deja, singura concluzie certă care s-a putut deduce a fost că prevederile referitoare la iniţiativa cetăţenească impun nişte condiţii care fac imposibil un asemenea demers. Mai ales că Asociaţiei Pro Democraţia i se alăturaseră şi Blocul Naţional Sindical (BNS), Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel Alfa", Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR), Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC), Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD), Institutul pentru Politici Publice (IPP), Organizația Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR), Patronatul Naţional Român (PNR), Uniunea Generală a Industriaşilor din România (UGIR).
După această încercare, subiectul a mai fost adus o dată în discuţie, în 2004, înaintea alegerilor parlamentare, într-un cadru mult mai lărgit, din care au făcut parte reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare şi a mai multor ONG-uri, printre care şi Societatea Academică Română, prin Alina Mungiu Pippidi. Cu această ocazie, a fost prezentată şi o simulare a modului în care ar fi distribuite mandatele parlamentare, după acest nou sistem electoral, pe baza rezultatelor de la alegerile parlamentare din 2000. Astfel, PSD ar fi obţinut mai multe mandate decât cele pe care le-a câştigat efectiv în 2000, dar Viorel Hrebenciuc, reprezentantul PSD la această discuţie, nu dorea schimbarea sistemului electoral din alte raţiuni. Alina Mungiu Pippidi, susţinătoare ferventă a Alianţei D.A. la acel moment, s-a speriat de această consecinţă a modificării sistemului electoral şi a susţinut acelaşi punct de vedere ca al lui Viorel Hrebenciuc, respectiv că nu este momentul pentru o asemenea schimbare.
Subiectul a revenit în discuţie în momentul în care Traian Băsescu a realizat că majoritatea parlamentară pe care a construit-o în decembrie 2004 nu mai există, că fără o majoritate parlamentară niciunul dintre demersurile sale politice nu poate avea succes şi că singurul argument invocabil clasei politice ostile este cel referitor la milioanele de voturi uninominale pe care le are în spate şi care îl legitimează. Astfel, el a ameninţat cu un referendum pe această temă, ştiind deja care este atitudinea populaţiei la auzul acestui subiect. A urmat, apoi, suspendarea lui Traian Băsescu, în aprilie 2007, fără o legătură substanţială cu acest subiect.

2. CUM AM AJUNS SĂ ADOPTĂM VOTUL UNINOMINAL
Înainte de suspendarea sa din funcţie – în aprilie 2007 - Traian Băsescu a comunicat intenţia de a declanşa un referendum pe tema votului uninominal, intenţie care a fost comunicată Parlamentului în luna februarie 2007. Până la momentul organizării referendumului, Guvernul şi-a asumat răspunderea pe propriul proiect de lege şi a trecut de votul Parlamentului. Urma, ca prin hotarâre de guvern, să fie stabilit numărul de mandate pentru fiecare cameră şi numărul de mandate pentru fiecare judeţ şi să fie trasate colegiile electorale. între timp, referendumul declanşat de Traian Băsescu a fost un eşec, nefiind validat, iar proiectul de lege iniţiat de guvern a intrat în discuţia comisiilor parlamentare. Legea a fost adoptată în martie 2008 şi este cea după care se vor desfăşura alegerile parlamentare în această toamnă, stabilite pe data de 30 noiembrie.
Sistemul de vot va fi unul proporţional, cu candidaturi uninominale. Spre deosebire de sistemul uninominal clasic, acesta presupune o directă proporţionalitate între numărul de voturi obţinute de un partid politic, prin candidaţii uninominali, şi numărul de mandate ocupate în Parlament. Numărul de mandate politice în cele două camere ale Parlamentului este prestabilit şi distribuit la nivelul judeţelor, în funcţie de populaţia acestora. La aceste mandate din Camera Deputaţilor se adaugă mandatele obţinute de minorităţile naţionale.
Din dorinţa de a păstra directa proporţionalitate între numărul de voturi obţinute de un partid la nivel naţional şi numărul de mandate pe care le va avea în Parlament, a fost adoptat un sistem de distribuire a mandatelor, în aşa fel încât nu totdeauna cei care obţin cele mai multe voturi ajung şi să obţină mandate. Acesta este şi principalul motiv al contestării actualului sistem electoral, formal invocându-se că parlamentarii vor avea un nivel de legitimitate diferit, în funcţie de procentul pe care îl obţin în propriul colegiu, de numărul efectiv de voturi obţinut şi de etapa în care primesc mandatul – în cadrul distribuţiei la nivel de judeţ sau în cea finală naţională.


3. CUM AM TRASAT COLEGIILE UNINOMINALE
Trasarea colegiilor electorale pentru candidaturi uninominale este o problemă cu care s-au confruntat diverse alte state care au adoptat acest sistem de vot cu mulţi ani în urmă şi care a dus la dezvoltarea unei întregi teorii care ţine de matematica statistică. Această procedură se numeşte gerrymandering şi constă în trasarea graniţelor colegiilor electorale, cu respectarea criteriilor de populaţie şi a celorlalte criterii consemnate în legea electorală. Specialiştii în matematică statistică, mai ales din SUA, unde s-a dezvoltat o întreagă teorie matematică pe această temă, ştiu să traseze colegii în aşa fel încât să câştige un anumit candidat, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute în lege. Altfel spus, discuţiile referitoare la trasarea colegiilor în avantajul sau în dezavantajul cuiva au început, în alte ţări, cu zeci de ani în urmă, deci nu sunt româneşti, ci doar umane.
Bineînţeles, subiectul s-a consumat şi în România, iar cei care au protestat au fost cei de la PD-L, aflaţi în minoritate în comisia parlamentară care s-a ocupat de această problemă. Au renunţat relativ repede la aceste proteste de frică să nu inducă percepţia că nu pot câştiga alegerile decât dacă sunt avantajaţi de o asemenea împărţire.
Rezultatul a fost că trasarea colegiilor a ţinut cont şi de apartenenţa politică a primarilor localităţilor din cadrul colegiilor, precum şi de votul politic la alegerile locale care au avut loc în iunie 2008. Şi dimensiunile colegiilor diferă, pentru că în colegiile mici este mai simplu să obţii 50% + 1 din voturi, iar în etapa de distribuire a mandatelor pentru cei care nu au atins acest procent sunt avantajaţi cei care au candidat în colegii mai mari.
Dar, toate acestea sunt făcute pentru persoane, nu pentru partide. Pentru că scorul partidului şi, în consecinţă, nivelul de reprezentare în Parlament, este dat de numărul total de voturi obţinut la nivel naţional de candidaţii săi.

4. CINE CÂŞTIGĂ ŞI CINE PIERDE PRIN ACEST SISTEM DE VOT
Cine câştigă
Câştigă electoratul pentru că îşi consumă încă o curiozitate referitoare la ceva ce a fost prezentat în permanenţă ca fiind în excelenţă pozitiv. Este o aşteptare care trebuia consumată, indiferent de efectele pozitive sau negative pe care le va avea, tocmai pentru a putea identifica cu mai multă luciditate care sunt cauzele reale ale ineficienţei partidelor politice.
Mai câştigă şi oamenii politici care au investit pe parcursul anilor suficiente resurse pentru a avea contact direct alegătorii. în contextul acestui sistem de vot, investiţia lor devine pentru partidul din care fac parte o chestiune supraestimată faţă de relevanţa reală pe care o are acest fapt.
Câştigă şi partidele politice care au reuşit să îşi creeze structuri la nivelul fiecărei localităţi pentru că scorul electoral va depinde de relevanţa candidaţilor pe care îi vor avea în fiecare colegiu. Practic, pe lângă candidaturile pentru europarlamentarele din 2007, miile de candidaturi pentru localele din 2008 (primari, consilieri locali şi judeţeni), fiecare partid trebuie să poată să propună 312 candidaţi pentru Camera Deputaţilor şi 137 pentru Senat.
Cine pierde
în primul rând, pierd românii pentru că vor avea cel mai slab Parlament din 1990 până în prezent. Deşi aparent acest nou legislativ ar trebui să aibă cel mai ridicat nivel de autoritate din cele de până acum, în fapt, calitatea parlamentarilor va fi mult mai scăzută. Persoanele cu expertiză în diverse domenii, „tehnocraţii de partid”, care în toţi aceşti ani s-au preocupat de chestiuni tehnice, nu de „pupat babe”, nu vor avea nicio şansă în acest nou sistem electoral. Această situaţie va forţa, de fapt, partidele să întreţină din fonduri proprii un corp de tehnocraţi, care nu îşi vor găsi loc în parlament şi nici nu vor putea fi experţi parlamentari.
Pierd şi partidele care au avut o creştere electorală rapidă, bazată pe un lider puternic, nu pe activitatea fiecărei organizaţii locale. Aceasta este o situaţie care a mai existat în România – ApR în 2000.

5. TIPOLOGIA CANDIDATULUI UNINOMINAL
Candidaţii la parlamentarele din acest an, în special cei pentru Camera Deputaţilor, se împart în două mari categorii – cei care vor candida în propriile fiefuri electorale şi cei care vin „de la centru” să ia în păstorire un colegiu. Cei din urmă primesc aceste colegii, în care marea majoritate a primarilor sunt din partidul candidatului, în urma unor înţelegeri dintre conducerea centrală şi cea judeţeană. Dacă acest colegiu este eminamente rural, şansa partidului de a-şi maximiza rezultatul este foarte mare pentru că totdeauna o persoană „de la centru” este mai credibilă când promite chestiuni care se pot rezolva numai „de la centru”.
întrucât pentru un partid politic este important să obţină cât mai multe voturi la nivel naţional, două condiţii esenţiale pentru maximizarea şanselor sunt depunerea de candidaturi în fiecare colegiu şi selectarea de candidaţi care au deja dobândite niveluri de notorietate şi credibilitate suficient de ridicate. Din acest motiv, vom avea candidaţi cu notorietate fie locală, fie la nivel naţional, notorietate dobândită nu neapărat în politică. Indiferent de discursurile publice, fiecare dintre cele trei partide importante – PSD, PD-L şi PNL – vor ajunge să coopteze persoane din afara politicii pentru a face „o economie”, acestea venind cu o notorietate deja dobândită.

6. PARTIDELE AVANTAJATE VS. PARTIDELE DEZAVANTAJATE
Cele mai avantajate partide de acest nou sistem electoral sunt partidele cu structuri teritoriale construite în timp şi consolidate, având persoane cu relevanţă atât la nivelul localităţilor, cât şi la nivel judeţean şi naţional. Lipsa unei asemenea structuri duce la incapacitatea de a propune candidaţi relevanţi la nivelul fiecărui colegiu şi, implicit, la un scor electoral sub cotaţia prealabilă a sondajelor de opinie. Aceeaşi situaţie se poate constata şi cu ocazia alegerilor locale, unde un partid trebuie să propună câteva mii de candidaţi. În cazul acestor alegeri parlamentare, fiecare partid va trebui să propună 449 de candidaţi, pentru Cameră şi Senat. Un studiu de caz relevant pentru efectele pe care le poate avea lipsa structurilor teritoriale asupra unui partid bine cotat ca brand politic şi aflat pe un trend ascendent este situaţia în care s-a aflat ApR după alegerile locale din 2000. Aceasta este şi explicaţia pentru care partide cotate la un anumit nivel înainte de alegeri nu pot obţine efectiv voturi la un nivel comparabil.
Tot avantajate sunt şi partidele care propun un candidat pentru funcţia de prim ministru cu nivel ridicat de notorietate şi credibilitate şi care şi-au consumat marile scandaluri înaintea începerii campaniei electorale.

7. CUM VA ARĂTA VIITORUL PARLAMENT
Viitorul Parlament al României va avea mai multe tipuri de membri, în funcţie de legitimitatea pe care o vor dobândi în urma votului din acest an. Vor fi membri care vor obţine 50%+1 din voturi în colegiile unde candidează - aceştia întotdeauna se vor legitima cu acest rezultat în momentul în care îşi vor susţine punctele de vedere atât în interiorul, cât şi în exteriorul partidului. Acest tip de comportament îl putem vedea deja la primarii care s-au ales din primul tur la alegerile locale din acest an. Întotdeauna ei încearcă să forţeze obţinerea a încă un pic de autoritate informală, propunând chestiuni cel puţin excentrice, dar ştiind că o pot face fără consecinţe prea dureroase pentru că partidul nu îşi permite să renunţe la potenţialul lor electoral.
O altă categorie va fi constituită de cei care se vor clasa pe primul loc în propriile colegii şi care vor obţine mandatele la momentul la care se face distribuirea mandatelor la nivel de circumscripţie. Cel mai probabil, ei vor constitui majoritatea parlamentului, iar din această categorie vor face parte foarte mulţi foşti parlamentari. Cu aceştia suntem obişnuiţi, îi cunoaştem de mulţi ani, iar dacă nu vor avea şi funcţii în executiv, cel mai probabil vor fi perfect previzibili.
Categoria inferioară de parlamentari va fi formată din cei care vor obţine mandatele în urma distribuirii finale de la BEC şi este foarte probabil să avem, astfel, parlamentari cu doar câteva sute de voturi în spate. Ei sunt cei care, de fapt, sunt aduşi în Parlament de eforturile făcute de toţi ceilalţi colegi de partid care au candidat. Ei vor fi adevăraţii profitori ai actualului sistem de vot, mai ales în condiţiile în care mulţi colegi, mult mai merituoşi, cu mult mai multe voturi în spate, vor rămâne pe dinafară.
Dată fiind toată această situaţie, nu este un sistem de vot care să permită intrarea în Parlament a unor persoane noi, acestea fiind cel mult nişte excepţii, remarcabile doar dacă reuşesc să se claseze măcar pe primul loc în propriul colegiu. Prin urmare, multe dintre persoanele aflate în acest moment în Parlament se vor regăsi şi în noua legislatură şi vor avea avantajul, faţă de noii colegi, că vor cunoaşte procedurile şi cutumele şi îşi vor putea face simţită prezenţa mult mai rapid.

8. CE TIP DE OAMENI NU VOM MAI AVEA ÎN PARLAMENT
în viitorul Parlament vom avea mult mai multe persoane cu discursuri populiste, cu antrenament în „pupat babe” şi cu practică aprofundată în băi de mulţime. Unii vor crede că succesul pe care îl înregistrează la ei acasă îl pot reproduce şi la Bucureşti şi nu se vor putea abţine să se comporte identic, alţii, odată veniţi la Bucureşti, vor cădea în depresie că au plecat dintr-un loc unde „îi iubea toată lumea” şi au venit în altul unde nu îi cunoaşte nimeni. Şi acest fapt îi va înhiba şi mai tare.
Vor lipsi însă cei cu expertiză în diverse domenii şi care aveau contribuţii importante în comisiile de specialitate din care făceau parte. Pentru că ei formau corpul de tehnocraţi ai partidelor, iar acum partidele au nevoie de aducători de voturi.
Partidele care vor reuşi să aibă parlamentari cu expertiză vor fi cele care vor reuşi în comunicarea politică pentru că ceilalţi vor vorbi doar în slogane sau vor reproduce la nesfârşit punctele de vedere ale liderilor.

9. CUM VOR FI AFECTATE IERARHIILE INTERNE DE PARTID ŞI CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ
în urma alegerilor locale din acest an, chiar dacă ierarhiile formale ale partidelor au rămas neschimbate – nu a fost organizat niciun congres între timp -, ierarhiile informale au fost modificate. Lideri cu rezultate remarcabile la locale au forţat dobândirea de mai multă autoritate şi relevanţă şi au reuşit, mai ales în partidele care nu se află la guvernare, adică unde o funcţie în administraţia locală dobândită prin vot este mai importantă decât nicio funcţie în administraţia centrală.
Şi cultura organizaţională a partidelor are şi va avea şi mai mult de suferit. în primul rând, din cauza celor care au avut rezultate la locale şi încearcă să se impună ca modele de eficienţă şi, în al doilea rând, din cauza faptului că actualul sistem de vot este de natură să îi propulseze pe cei cu eficienţă electorală imediată, în detrimentul celor cu expertiză. Criteriul de evaluare a pregnanţei unui membru de partid va fi numărul de voturi obţinute, indiferent de mijloace, indiferent de argumentele utilizate.
Până la viitoarele congrese ordinare ale celor trei partide importante, depinde exclusiv de actualii lideri ai acestora să aibă autoritatea necesară să păstreze criterii de evaluare internă care să garanteze succesul partidelor şi pe termen mediu şi lung.

10. PE TERMEN SCURT ŞI MEDIU ADOPTAREA VOTULUI UNINOMINAL VA PRODUCE O INVOLUŢIE A CLASEI POLITICE
Actualul sistem de vot, în condiţiile în care va fi aplicat la viitoarele alegeri parlamentare, va duce, cel puţin pe termen scurt şi mediu, la o involuţie a clasei politice. Acest sistem îi avantajează pe cei cu abilităţi de comunicare şi cu discursuri populiste, în detrimentul celor cu expertiză în diverse domenii.
Tot din cauza noului sistem de vot, vom avea parlamentari cu peste 10.000 de voturi în spate, dar şi unii cu câteva sute. Dar acest fapt se întâmpla şi după vechiul sistem de vot. Mai grav este că acum vom avea candidaţi cu mii de voturi în spate care vor rămâne pe dinafară. Practic, este aproape imposibil să recompensezi performanţa electorală, în condiţiile în care obiectivul este obţinerea de mandate. Iar ridicolul situaţiei este desăvârşit în momentul în care constaţi că, aplicând noua procedură de distribuire a mandatelor, de fapt cel care obţine mii de voturi, dar pierde mandatul, îl ajută prin eforturile sale pe colegul său de partid care obţine mandatul cu câteva sute de voturi. Totul va depinde de liderii de partide dacă vor reuşi sau nu să explice sistemul de vot înainte de campania electorală şi să facă o evaluare corectă după aflarea rezultatelor. Candidaţii partidelor, temându-se de pierderea mandatului, dar şi de evaluarea injustă postalegeri din propriul partid, îşi propun în acest moment obţinerea scorului de 50%+1 în propriul colegiu. Şi acest fapt deschide seria celor mai mari blaturi electorale care s-au făcut în ultimii 18 ani. Atât în ceea ce priveşte greutatea persoanelor implicate, cât şi ca amplitudine, fenomenul fiind răspândit la nivel naţional. Adică, persoanele cu influenţă politică reală au reuşit să îşi negocieze contracandidaţi comozi, pentru diminuarea riscurilor. Pe vechiul sistem electoral aşa ceva era foarte puţin probabil. Capetele de listă se luptau în mod real, ele aveau mandatele asigurate, iar victoria consta în câţi alţii de pe listă reuşeau să aducă în Parlament. Conform noului sistem de vot, competiţia porneşte de la zero în toate colegiile, iar cei care erau siguri de mandat aşteaptă numărătoarea voturilor, însă cei care candidau de formă pot primi un mandat în urma distriburii finale a resturilor la nivel naţional. în concluzie, gradul de certitudine pentru cei care au relevanţă electorală reală că vor obţine un mandat de parlamentar, acum este mult mai redus.
Dacă următoarele alegeri parlamentare se vor desfăşura conform legii care se află în acest moment în vigoare, cea a votului proporţional cu candidaturi uninominale, calitatea generală a viitorilor membri ai Parlamentului va fi inferioară celei prezente, iar imaginea acestei instituţii şi, implicit, a clasei politice nu va resimţi o îmbunătăţire.