tunuri

Vândută ca un morman de fier vechi, fosta uzină fanion a industriei grele româneşti “23 august” începe să devină o uriaşă fabrică de bani pentru noii proprietari.

Practic în nici trei luni, veniturile din chiriile pentru închirierea halelor industriale, acoperă preţul plătit la stat pe întreaga uzină, întinsă pe aproape 80 de hectare în Capitală. Un contract de garanţie cu care acţionarii Faur  încearcă acum să contracteze un credit de la o bancă arată că la acest moment veniturile din chirii pe lună ale uzinei sunt de minim 121.000 de euro.

Preţul întreg plătit, în 2003, de fraţii Cristescu pentru cumpărarea a 97% din uzină a fost de doar 16 miliarde de lei vechi, adică aproximativ 390.000 de euro. Când fostele hale vor fi dezafectate, fraţii Cristescu vor avea închiriată o suprafaţă de minim 250.000 de mp, ceea ce le asigura venituri din închirierea spaţiilor industriale de aproape 5 milioane de euro/lună.

Facilităţile pe care le oferă parcul indutrial sunt unice în ţară- linie proprie de cale ferată, aproape vitală pentru orice activitate industrială, mai ales într-un oraş aglomerat ca Bucureştiul, precum şi centrală elctrică proprie, asigurând autonomie, vor face din platoul FAUR cel mai important parc industrial din România.

În ciuda acestor dotări şi a uriaşelor suprafeţe construite, statul român a renunţat la această mină de aur doar pentru contravaloarea a două apartamente în Bucureşti.

Mai mult, pentru că nu retrocedat uzinele moştenitorilor legali ai fostului proprietar, Nicolae Malaxa, statul român trebuie să le plătească peste 200 de milioane de euro.

Atât ne costă, de fapt, manevrele fostului ministru al privatizării, Ovidiu Muşetescu (foto), cel care a ales să vândă uzina pe nici 400.000 de euro, ca să plătim acum despăgubiri de 200 de milioane de euro.

Astfel firma Bega Com, controlată de fraţii Cristescu, îşi va spori veniturile cu zeci de milioane de euro anual, în timp ce noi plătim despăgubiri de 200 de milioane de euro.

Aurel Petcu