tunuri

• Mândria turismului balnear, staţiunea Herculane, a ajuns într-o situaţie dramatică, după ce chiar acţionarul majoritar, firma politicienilor Iosif Armaş şi Doru Ioan Tăriceanu, a intrat în faliment
• Ceilalţi acţionari cer socoteală pentru daunele aduse, lupta urmând să se tranşeze peste trei săptămâni în AGA
• Iosif Armaş şi Tărăcilă s-au luptat cu administratorul lui Puiu Popoviciu ca să preia staţiunea Herculane

Cea mai importantă staţiune balneară din ţara noastră, Herculane, a fost adusă într-o situaţie dramatică de politicienii afacerişti care au preluat-o de la stat acum şapte ani.
Banii staţiunii au ajuns, prin tot felul de contracte încheiat cu acţionarul majoritar, la cei care le patronau, respectiv foştii parlamentari PSD, Iosif Armaş şi Doru Ioan Tărăcilă, care au primit, aproape gratis, staţiunea de la Guvernul Năstase.
Problemele au ieşit la iveală când robinetul contractelor cu statul s-a închis, iar cei doi afaceriştii politici au băgat propria firmă în faliment. Acum acţionarii mai mici ai Hercules cer socoteală şi ameninţă cu atragerea răspunderii împotriva celor care au administrat societatea. Lucrurile urmează să răbufnească la Adunarea Generală a acţionarilor din 30 mai, când acţionarii minoritari vor cere o expertiză cu volumul daunelor provocate  de către firma lui Armaş şi Tărăcilă. Micii acţionari se tem acum că firma celor doi forţează vânzarea hotelurilor staţiunii pentru a-şi acoperi pierderile, după ce au intrat cu afacerea în procedura falimentului.
Expertiza solicitată de acţionarii mărunţi ţinteşte contractele încheiate de firma celor doi politicieni cu compania Hercules, adică cu compania în care deţin pachetul majoritar.
Afacerea celor doi foşti parlamentari de la Herculane a depins foarte mult de contractele pe care le aveau cu statul. "Argirom Interantional" Bucuresti, companie controlată de catre cei doi politicieni, a încheiat contracte de peste 200 de miliarde
de lei, în 2002 şi 2003, adică la puţin timp după ce această firma a obţinut controlul asupra societăţii "Hercules", conform unei note a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.
Ministerul Muncii susţine că valoarea contractelor încheiate cu societatea din Herculane în 2002 este de "134 miliarde de lei, din
care s - au achitat 108,3 miliarde de lei! Casa Nationala de Pensii nu a încheiat contractele de cazare pentru pensionari direct cu "Hercules", ci cu firma "Argirom International". Adică nota Ministerului Muncii confirmă exact temerile de acum ale acţionarilor minoritari, cum că societatea Hercules a fost căpuşată de chiar acţionarul ei majoritar. "Argirom" are, de fapt, un contract de distribuţie exclusivă cu societatea Hercules, pe care o controlează. Afacerea a fost simplă: "Argirom" a  încasat întâi comisionul, după care apoi a încasat şi dividendele, în rind cu ceilalţi acţionari ai "Hercules". La un comision de 10% din valoarea contractelor, "Argirom" a încasat direct, in 2002, peste 10 miliarde de lei, la care s - au adaugat înca vreo 7,5 miliarde de lei din dividende (profitul net pe anul trecut al societăţii din Herculane a fost de 13,6 miliarde de lei, iar "Argirom" deţine 55%). Contractul de privatizare impunea firmei "Argirom" să plătească anual, pâna în 2006, o rată de pâna în 10 miliarde de lei, pentru pachetul de actiuni.
Rezultă că preţul pachetului cumpărat de la Ministerul Turismului putea fi acoperit lejer doar din comisionul încasat de la Ministerul
Muncii. Adică politicienii noştri au cumpărat o staţiune, mutând banii de la un minister la altul, iar pe deasupra au rămas şi cu bani.

• Omul lui Puiu Popoviciu a vrut la Herculane

Pentru preluarea Herculane, "Argirom" s-a luptat cu Andrei Mihai Bejenaru, administratorul afacerilor lui Puiu Popoviciu. Oferta "Argirom" a fost de 91 de miliarde de lei (45 miliarde, preţul pachetului, care urma să fie platit în cinci rate anuale, şi 46 de
miliarde de lei, investiţii, care să fie făcute în 3 ani), iar oferta lui Andrei Bejenaru a fost de 47 de miliarde de lei, jumătate preţul acţiunilor, jumătate investiţiile.
Cu cele 200 de miliarde de lei încasate în primul an de la stat, Armaş şi Tărăcilă au ieşit în profit şi au rămas şi cu staţiunea, gratis.
După o aşa afacere, nici nu i-a mai interesat viitorul staţiunii.