analize

Schimbarea clasei politice - mult zaţ la nechezol



Preambul

Aproximativ 80% din primarii aflaţi pe funcţie care au candidat şi-au păstrat funcţiile. Cu alte cuvinte, nu s-a schimbat nimic din tipologia candidaţilor. Din păcate, candidaţii şi partidele au fost în mare măsura aceeaşi.
Partidele au judecat din nou ca organisme raţionale în încercarea de a obţine şi a-şi maximiza scorurile eletorale, utilizând candidaţii cu “state” vechi, de multe ori compromişi în scandaluri de corupţie.
Singurul partid vizibil afectat după alegerile locale a fost PD-L. Nu atât din cauza scorului electoral, care a fost cel mai bun din istoria PD, şi a proaspătului PD-L, ci din cauza pierderii obiectivului strategic care a fost Bucureştiul.
Chiar şi aşa, PD-L a confirmat forţa sa teritorială, obţinând o dublare a scorului electoral faţă de alegerile locale din 2004.
PSD a reuşit să demonstreze că dacă este vorba de stânga, atunci el este reprezentantul acesteia. Din păcate pentru PSD, conducerea este mult mai slabă decât potenţialul real pe care îl are. Bâlbâiala candidaturii pentru Bucureşti a dus la pierderea unor procente importante, inclusiv la nivelul general al ţării.
PNL, după câţiva ani de lovituri repetate, dar aflat la guvernare, a reuşit, ca efect al câtorva măsuri populiste, să obţină un rezultat pe care nu-l sperau. Costurile ascunse sunt creşterea datoriei publice de la 13 miliarde euro în 2005, la 50 miliarde euro, în 2008.
Ceea ce a demonstrat PNL este că puterea care contează se află la Guvern. Banii tot acolo sunt, iar pomenile aduc succes electoral.
La finalul acestor alegeri, partidele mici sau experimentele politice gen PRM, PNG, PIN, PC au fost eliminate din jocul mare al politicii.


Candidaţii

Din motive ce ţin de o creştere a bugetelor locale, începând cu anul 2004 primarii au avut posibilitatea creşterii nivelului de realizări vizibile. Pe baza acestor realizări, majoritatea primarilor care au candidat din nou, au reuşit să câştige alegerile.
Nu există o tipologie simplu de realizat pentru candidaţii de succes.
Cu toate acestea, sunt câteva concluzii care se impun.
Spre exemplu, avem doar o femeie printre cei 41 de preşedinţi de Consilii Judeţene, la Târgu Mureş, o reprezentantă a UDMR.
În niciun oraş mare nu a fost aleasă ca primar o femeie. Niciun primar de sector din Bucureşti nu este femeie.
Foarte puţini candidaţi independenţi au câştigat. Un caz atipic este cel al Municipiului Bucureşti, unde Vasile Blaga a fost subminat de prestaţia jalnică a lui Adriean Videanu şi a echipei sale de campanie.


Campaniile electorale şi comunicarea

Campaniile electorale au crescut ca intensitate a comunicării.
A crescut atenţia la detalii dar, din păcate, nu şi la strategie. Staff-urile de campanie nu au avut strategie. Nu au avut viziune.
În general, staff-urile cu echipe profesioniste şi-au atins obiectivele.
Efectul creşterii mizei financiare a administraţiei locale a fost răspândirea tehnicii electorale de tip “Vanghelie”.
Cumpărarea de voturi cu bani cash a fost mai răspândită ca niciodată. Exemplele de tip Iepureşti au fost mult mai multe decât au apărut în media.
S-au dat miei, porci, telefoane mobile, frigidere, aragaze şi, mai ales, bani.
Ceea ce este important şi foarte grav este că autorităţile nu şi-au făcut datoria. Niciun arestat, doar dosare penale.
Riscul lipsei de reacţie al autorităţilor este ca această “tehnică” de fraudă electorală să se generalizeze şi, cel mai grav, să avem aleşi cu dosare penale sau probe pentru construcţia de dosare penale. Acest lucru poate transforma o parte însemnată a clasei politice uşor de şantajat de procuratură sau de serviciile secrete.

PDL – cea mai vizibilă campanie, dar lipsită de creativitate şi de contact direct cu alegătorii.
PSD – a pierdut din pricina lipsei unui candidat credibil la Bucureşti.
PNL – a câştigat peste estimările iniţiale din pricina suparîndatorării statului.

Campaniile electorale au fost centrate pe oferte şi realizări din partea celor care se aflau deja în poziţie, respectiv pe acuzaţii, de multe ori nefondate, în cazul challengerilor.

Campaniile electorale şi lumea interlopă

Alegerile locale au ridicat vălul de pe relaţia dintre politică şi lumea interlopă. Nuţu Cămătaru, Sile Pietroi sunt numai două nume din lumea interlopă care ar putea să-şi ia, cu succes, diploma de consultanţi politici.
Explicaţia acestei relaţii ţine de trei factori:
Prezenţa şi dezvoltarea reţelelor infracţionale legate de afacerile imobiliare, mai ales în contextul revenirii în România a unor lideri interlopi plecaţi în Occident.
Incapacitatea Poliţiei şi a Justiţiei de a-şi face datoria
Timorarea autorităţilor locale în faţa presiunilor Interlopei

Plăţile suspecte către candidaţi şi dinspre candidaţi către lumea interlopă, mult “cash”, au fost constante ale campaniei electorale locale.

Finanţarea campaniilor electorale

A fost prima campanie electorală suprafinanţată. Lipsa de idei şi de imagine a fost scump plătită de candidaţi.
Sursele de finanţare au venit de la lumea interlopă, constructori, “imobiliari”, penali, comercianţi. De altfel, revirimentul lumii interlope, stopată pentru o scurtă perioadă de încarcerarea lui Nuţu şi Sile Cămătaru, este una dintre cele mai profitabile afaceri. Relaţia dintre “interlopă” şi clasa politică a devenit foarte apropiată, până la a se confunda în anumite cazuri.
De la lipitul afişelor, paza candidaţilor şi a elementelor de comunicare, lumea interlopă a fost extrem de utilă şi utilizată. Aceste “obligaţii” ale candidaţilor se vor răsfrânge în modul în care comunităţile vor fi administrate, în sensul că o parte din finanţarea lumii interlope va veni din bugetul public pe diferite căi, legitimând-o şi dându-i şi mai multă putere.
Dacă tendinţa se va păstra ne vom trezi la viitoarele alegeri că nu vom mai face nicio diferenţă între candidaţii politicieni şi interlopi, devenind interşanjabili.