afaceri

E oficial. Tăriceanu, Stolojan şi Geoană se vor bate pentru fotoliul de prim-ministru, încercând să fie locomotivele PNL, PD-L şi, respectiv, PSD în viitoarele alegeri parlamentare. Toţi trei sunt legaţi, însă, direct sau indirect, de protagonistul marilor fraude bancare, controversatul personaj Paul Petre Ţârdea. Între 2002 şi 2003, Ţârdea a fost capul reţelei care a devalizat trei bănci, frauda totală ridicându-se la 2700 de miliarde de lei, aproximativ 1 miliard de dolari. Cele trei bănci- BCR, RIB şi Banca Românească- au acordat credite reţelei dincolo de limitele legale şi ale regulamentelor interne, fapt care a condus la o anchetă de amploare a Parchetului Naţional Anticorupţie. Surprinzător este însă modul în care un personaj cvasianonim ca Paul Petre Ţârdea a reuşit să penetreze sistemul bancar, după marile falimente bancare- Bancorex, Bankcoop, BPR, Banca Turco-Română, de până în anul 2000. După nici doi ani de la aceste scandaluri un personaj anonim a reuşit una dintre cele mai mari fraude din istoria sistemului bancar românesc, mai mare chiar decât aceea a deputatului PSD, Gabriel Bivolaru.

Paul Petre Ţârdea contează ca un personaj cvasianonim în conştiinţa publicului larg, dar este faimos în anumite cercuri politice.

Încă din 1994, îl găsim drept actor principal în privatizarea societăţii Marmura SA Bucureşti. Prin firma Minola, Ţârdea preia de la FPS societatea de prelucrare a marmurei, Marmura SA Bucureşti. Asociat al lui Ţârdea în firma Minola era nimeni altul decât cumnatul lui Mircea Geoană, finanţistul Ionuţ Costea, unul dintre bancherii ultimilor ani.

După ce au preluat de la stat societatea Marmura Bucureşti, Ţârdea şi Costea o vând, în plin scandal SAFI, către fondul de investiţii al lui Cataramă, Tăriceanu, Chiliman, Basgan şi alţi membri PNL. Afacerea a fost una suspectă, pentru că normele legale interziceau ca un fond să deţină mai mult de 10% dintr-un alt emitent, or SAFI a preluat cu ajutorul lui Costea şi Ţârdea 82% din Marmura SA Şi Ionuţ Costea şi Paul Petre Ţârdea se retrag din Minola după afacerea cu SAFI, primul mare scandal financiar de pe piaţa fondurilor din România.

Un an mai târziu îl găsim pe Ţârdea în scandalul prăbuşirii Bankcoop, unde a fost inculpat alături de preşedintele băncii, fugarul Alexandru Dinulescu. După anul 2000, Ţârdea se prezenta la întâlnirile de afaceri ca fiind consilier al Cabinetului Năstase. În 2003, numele său este vechiculat în una dintre cele mai mari fraude din istoria băncilor româneşti, scandal cunoscut mai lesne sub numele de jaful de la BCR Novaci, o sucursală a celei mai mari bănci româneşti, care a acordat credite de peste 700 de miliarde grupării Ţârdea, mult peste limita regulamentului intern al băncii.

Ulterior, procurorii au constatat că gruparea respectivă a prejudiciat şi alte bănci, iar frauda bancară se întinde peste 2700 de miliarde de lei, la nivelul anului 2003.

Asta nu l-a împiedicat pe Paul Petre Ţârdea să fie propus de Theodor Stolojan primul pe lista PNL la alegerile parlamentare din 2004, în judeţul Gorj, adică judeţul care a dat scandalul BCR Novaci. Candidatura sa a fost retrasă în august 2004, de către conducerea PNL,  ca monedă de schimb pentru înduplecarea lui Viorel Cataramă să renunţe la candidatura sa pentru Parlament, la insistenţele lui Traian Băsescu, unul din copreşedinţii Alianţei, alături de Theodor Stolojan. Astfel, doi dintre actorii afacerii SAFI-MINOLA-MARMURA au ratat dimpreună intrarea pe locurile de pe listele parlamentare

 Tot în 2004, Ţârdea intră în afacerea unuia dintre fondatorii fondului SAFI, Ion Basgan, senator PNL şi acţionar important în Banca Românească şi Libra Bank.

Rămâne un mister cum de a ajuns un personaj ca Ţârdea să fie implicat, pe de o parte în mari fraude bancare, iar pe de altă parte să fie partener de afaceri cu cumnatul lui Mircea Geoană, poziţie din care îi ajută pe Tăriceanu, Cataramă, Chiliman, în afacerea SAFI, iar în 2007, devine unul dintre susţinătorii şi platformiştii PLD-ului lui Stolojan, după ce în 2004, în plin scandal al fraudelor bancare, Stolojan îl susţinea să devină parlamentar ca să reformeze clasa politică...(Gabriel Pârvu)