Patria noastră a trimis în spaţiu o rachetă şchioapă şi-un satelit inexistent. Azi-dimineaţă, s-a anunţat la radio că o rândunică a intrat în camera Conducătorului Iubit şi i-a mulţumit cu glas omenesc pentru ultima victorie, adusă poporului nord-coreean. A avut noroc rândunica. Dacă intra la mine în cameră, nu scăpa nemâncată. Mi s-a acrit sufletul de atâtea furnici mestecate şi glet supt. Cu racheta asta cred că i-am suparat tare de tot pe imperialişti. Ne-au promis că ne pun cu [continuare]

Dinspre America nu mai curge şuvoiul ştirilor în care faimoşii savanţi americani ne anunţau descoperiri atât de ştinţifice încât adeseori păreau inepte. Acum noutăţile halucinante sunt la îndemâna americanilor obişnuiţi. Pentru un post de om de serviciu concurează o sută de candidaţi. Nu e Albania anarhică, nici Cuba socialismului tropical, nici măcar Coreea de Nord unde se mănâncă scoarţa copacilor de pe drum. E ţara tuturor posibilităţilor, preschimbată de ceva vreme în [continuare]

Era una din serile care n-au vrut să se potrivescă niciodată cu deceniul nefericit. Sala din strada Zalomit gemea de lume. Ochiul de adolescent cerceta adunarea, când cu reţinere, când cu nesaţ. Nu puteam să-mi explic de unde apăruseră toţi tinerii cu haine, tunsori şi atitudini atât de diferite de tot ce ştiam. Stăteau în picioare, scaunele erau pentru genţi, serviete, haine. Nu era ca la teatru, nu era ca la manifestaţie, nici ca la fotbal. Atunci, ce putea fi adunătura de zurbagii multicolori? Pe scenă [continuare]

Colţul de Star Trek, oblic căzut pe trotuar, e un ţuţuroi festiv din care picură alaiurile sărbătoreşti. Primăria e alarmant de futuristă, stă să-şi ia zborul spre alte galaxii, înainte de a se termina toate ceremoniile programate. Ziua schimbătoare de primăvară suceşte planurile tinerilor căsătoriţi, după pofta inimii. Ba e soare, ba se întunecă. Pe esplanadă, nasturii hainelor se descheie vesel, apoi trupurile se zgribulesc, sub biciuşca aprigă a unui vânt rece, cu spic de ploaie. [continuare]

S-au amestecat atât de bine cu viaţa oraşului încât nici nu le mai observi. Sensul negativ s-a pierdut de multă vreme. Sunt scuzabile şi necesare, făra să aducă infirmităţi realiţăţii ci doar interpretări personale. Minciunile, minciunelele, braşoavele, trasul sau dusul cu preşul, abureala, vrăjeala, baterea de câmpi, prostirea pe faţă îmbrăţişează cu pasiune adevărul. Muşcă adânc din el, cu o poftă şi-o convingere cum numai pe malurile Dâmboviţei poţi găsi. [continuare]