Oamenii care populează lumea fotbalului reprezintă o sursă nesecată de vorbe de duh, concurându-I cu succes pe politicieni. Mari producători de « perle », aceştia îşi expun operele pe toate canalele media. Iată mai jos câteva « ziceri » îndelung gândite : “Este incontestabilă fortuirea ca românul să fie un straşnic luptător sârb” (Cornel Dinu) “Filosofia este o transcedentală propedeutică pentru sufletul bântuit de moarte al românului” [continuare]

Numeroasele necalificări la turneele finale de campionat mondial şi european şi-au pus serios amprenta asupra bugetului Federaţiei Române de Fotbal. Cheltuielile mari şi investiţiile în loturile naţionale au secat vistieria FRF, oficialii acestei instituţii fiind nevoiţi să facă împrumuturi însemnate la bănci pentru a putea acoperi găurile, ultimul fiind făcut în primele luni ale acestui an la Raiffeisen Bank, pentru a acoperi primele de calificare la Euro 2008 ale jucătorilor. Nici chiar atragerea [continuare]

Preţul gramului de aur din medaliile cucerite de sportivii români pe parcursul anilor a fost preţuit în mod diferit de guvernanţii acestei ţări. Comunişti, liberali, democraţi, ţărănişti, oamenii politici autohtoni au avut o plăcere deosebită, unii din orgoliu, alţii în căutare de capital de imagine, să apară în fotografii alături de campionii acestei ţări. Un buchet de flori, câteva salarii în lei, o Dacie, o Skodă, un Trabant, un Ford, un Jeep, câteva zeci de mii de dolari, [continuare]

Fotbalul românesc este unul care nu a dus niciodată lipse de scandaluri, performanţele internaţionale au fost mai rare. După 1990, afacerile dubioase s-au înmulţit şi au avut parte de o mediatizare abundentă. Deci toate aceste cazuri au ajuns în atenţia PNA şi, apoi, DNA, numai patru persoane au plătit, până acum, sustragerea unor fonduri din vistieriile cluburilor sau tentativele de blat: Vasile Ianul, Vasile Drutcă, Ilie Trifina şi Leonard Cănănău. Nu există sezon fără să apară pe piaţă măcar [continuare]

După 1989, o dată cu „privatizarea” echipelor de fotbal autohtone, după modelul practicat la mamuţii industriali, pe piaţă au apărut tot felul de investitori, mai mult sau mai puţin serioşi, cu mai multi sau mai puţini bani. S-a « dezmembrat » şi s-a vândut tot ce s-a putut, au fost recepţionate activele, iar pasivele au fost lăsate întregului popor. Nici din această afacere nu au lipsit politicienii. O parte s-au implicat direct, alţii s-au mulţumit să tragă sforile din umbră. Normal, [continuare]